Eu sunt...
Eu sunt lacrima de foc dintre stele…
Aş dori să ştiu unde e capătul luminii din ele!
Aud glas de îngeri alături de soare...
Văd, tot universul aprins în visare...
Vreau tot mai mult să fiu în el un strop de putere;
Eu sunt lacrima de foc dintre stele...
Mă prefac în înger... dar doare...
Simt că pătrund în adâncă visare...
Ating imensitatea cerului de foc…
Mă îngrijorează căldura ce creşte, în joc...
Plâng, căci prea mulţi pamânteni plâng de prea multă durere
Eu sunt lacrima de foc dintre stele...
Ştiu ca viaţa e scurtă şi amară.
Spun că-n sufletul meu nu e necaz, ca afară...
Visez către nemărginirea frumuseţii,
Mă străduiesc să nu strivesc desăvârşirea vieţii...
Sper să pot fi pentru suflete un strop de mângâiere...
Eu sunt lacrima de foc dintre stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu