Blog interactiv

Ai încercat să scrii poezii? Ştiu că da! Poate crezi că nu sunt aşa de reuşite... Vă invit să scriem poezii împreună! Nu vă garantez că vom scrie capodopere, doar ne propunem să aducem slavă lui Dumnezeu prin cuvinte alese!

Aştept poeziile voastre să le discutăm.


Cristina Cismas


Roşii, vechi ninsori

De ce uităm mereu că cerul nu-i departe?
De ce-ncercăm într-una s-ajungem pân la nori?
Noi nu privim nicicând Pământul ca pe-o carte
A carei file-s pline de roşii, vechi ninsori.
De ce ne chinuim degeaba vechiul suflet
Ca să pătrundem numai în timp şi-n amintire,
Când spiritul, el însuşi, întrece clipe, ore
Şi-atinge fără teamă eterna Răstignire?


Îmi scriu pe suflet o minune

M-am săturat de necredinţă!
Oare prin hainele-Ţi pătate
N-avea-voi iarăşi biruinţă
Să sting odată astă noapte?!

Mi-ajunge-acum să-mi fie teamă.
Vreau să Te am mereu cu mine.
Şi chiar de-ntr-una voci mă cheamă,
Îmi scriu pe suflet o minune!



Mi-a-nverzit inima

Sufăr, sufăr, Doamne,
Iar sufletul meu însetează.
Crăpături în pustia uscată
Vezi inima cum o crestează!

E piatră, ţărână,
Se-adapă din praful amar...
Găseşte-mi Tu calea spre ape,
Depărtează de mine uscatul hotar!

Mi-a-nverzit inima,
Străpuns-ai pe cruce uscatul.
Vad bine, Tu doar ştii apă a da,
Doar Tu scoţi din pietre înaltul!

Dar simţi o rază
                
Când reuşeşti nimic
şi totuşi, cerul îţi surâde;
când eşti mic în faţa lumii
şi totuşi, îngerii pentru tine cântă;
când toate apasă
şi oriunde totul e închis,
dar simţi o rază
răscolindu-ţi sufletul însingurat;
când greutatea capătă chip,
dar în văzduh simţi mirosul ploii;

atunci când toate-acestea
intersectează visul tău
punându-i stăvilare,
legându-l de Pământ,
ştii cel mai bine
că e uşor să trăieşti
şi e greu să nu.

După valuri şi foc văd azi cerul senin

Încă sunt zile frumoase şi încă mai vin,
Încă Te caut, Te găsesc cu lumină.
După valuri şi foc văd azi cerul senin,
Văd o parte de nor cum văzduhul alină.


Pe pajiştea-cer cu albastrul de iarbă

Câmpie de cer prin vârfuri de pom;
O jertfă iubind pentru sufletul-om.
Pe pajiştea-cer cu albastrul de iarbă
El poate pe veci smoala-suflet să şteargă.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu