Blog interactiv

Ai încercat să scrii poezii? Ştiu că da! Poate crezi că nu sunt aşa de reuşite... Vă invit să scriem poezii împreună! Nu vă garantez că vom scrie capodopere, doar ne propunem să aducem slavă lui Dumnezeu prin cuvinte alese!

Aştept poeziile voastre să le discutăm.


luni, 12 octombrie 2015

Mântuirea



Mântuirea

Să scapi de suferinţă,
De orişice suspin,
De patimi, ce-ameninţă
Al vieţii sfânt destin;

Să scapi de tot ce doare,
De boală şi ruină,
De-această disperare
De care lumea-i plină;

Să nu mai ştii în veci
De groapa neputinţei,
De umbra nopţii reci,
De teama nefiinţei,

De omul rău şi silnic
Ce te loveşte-n spate,
De diavolul, ce zilnic
Te-mpinge în păcate;

Se scapi de-această lume
Şi de nenorocirea
Ce clocoteşte-n spume…
Aceasta-i mântuirea???...

***
Să scapi de lăcomie,
De simţăminte-amare,
De ură şi mândrie,
De dor de răzbunare,

Să scapi de îndoială,
De păcătoasa fire,
De-a inimii răceală
Şi de nemulţumire;

Să nu vorbeşti întruna
De crucea ta şi plânsu-ţi;
Să biruieşti minciuna,
Să scapi de tine însuţi;

Să-i poţi ierta pe alţii
Cum vrei să fii iertat;
Milos să fii cu fraţii,
Să poţi iubi curat;

Să simţi că poţi cuprinde
În braţe, omenirea,
Şi-atunci când ea te vinde:
Aceasta-i mântuirea!

marți, 29 ianuarie 2013

Psalmul 32





Şi bucurie şi durere...
Psalmul 32 – „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz.” 

Prin toate câte-n suflet ni se-adună,
Simţim adânc şi fără-a noastră vrere,
Cum stau amestecate împreună,
’N-aceeaşi cupă, şi pelin, şi miere,
Şi bucurie, şi durere...

Şi nu-i măcar un fir de fericire
Să nu-l învăluiască în tăcere
Vreo buruiană de nemulţumire...
Puţină-amărăciune lângă miere,
Şi bucurie, şi durere...

Când, în sfârşit, am întâlnit iubirea,
I-am cunoscut puternica plăcere,
Dar i-am gustat apoi neîmplinirea,
Cu-a ei amărăciune lângă miere,
Şi bucurie, şi durere...

În primul ţipăt, câtă bucurie,
Şi ce speranţă e-n acea durere!
Numai o inimă de mamă ştie
Să soarbă-amarul tot, pe lângă miere,
Şi bucuria din durere...

Din dragoste sacrifici orice-ar fi:
Te bucuri de copii ca de-o avere...
Dar viaţa ta de fiecare zi
E şi amărăciune, e şi miere,
Şi bucurie şi durere!

Adesea, o speranţă ne zâmbeşte
Şi ne ademeneşte cu putere,
Dar şi atunci când se-mplineşte,
E multă-amărăciune lângă miere,
Şi bucurie, şi durere...

În toiul zilei şi în miezul nopţii,
E calea noastră plină de mistere,
Că simţi şi viaţa şi fiorul morţii,
Şi multă-amărăciune lângă miere,
Şi bucurie, şi durere...

Ah, ce duşman a-năbuşit Cuvântul
Şi-a semănat neghina lui cu fiere?!...
Că nu-i o bucurie-n tot pământul
Să nu-i cunoşti amarul lângă miere,
Să nu fie plătită cu durere!

’N-aceeaşi lacrimă se-adună împreună
Şi plâns şi râs, şi viscol şi-adiere...
De ce n-ar fi mereu doar vreme bună?
De ce amărăciune lângă miere?
De ce şi bucurie şi durere?

Ce poţi să faci? Poţi doar să mulţumeşti
Celui ce-ţi dă puterea de-nviere,
Că poţi pe toate să le foloseşti:
Şi-amărăciuni de leac, şi dulcea miere,
Şi bucurie, şi durere...

Mântuirea




Să scapi de suferinţă,
De orişice suspin,
De patimi, ce-ameninţă
Al vieţii sfânt destin;

Să scapi de tot ce doare,
De boală şi ruină,
De-această disperare
De care lumea-i plină;

Să nu mai ştii în veci
De groapa neputinţei,
De umbra nopţii reci,
De teama nefiinţei,

De omul rău şi silnic
Ce te loveşte-n spate,
De diavolul, ce zilnic
Te-mpinge în păcate;

Se scapi de-această lume
Şi de nenorocirea
Ce clocoteşte-n spume…
Aceasta-i mântuirea???...

***
Să scapi de lăcomie,
De simţăminte-amare,
De ură şi mândrie,
De dor de răzbunare,

Să scapi de îndoială,
De păcătoasa fire,
De-a inimii răceală
Şi de nemulţumire;

Să nu vorbeşti întruna
De crucea ta şi plânsu-ţi;
Să biruieşti minciuna,
Să scapi de tine însuţi;

Să-i poţi ierta pe alţii
Cum vrei să fii iertat;
Milos să fii cu fraţii,
Să poţi iubi curat;

Să simţi că poţi cuprinde
În braţe, omenirea,
Şi-atunci când ea te vinde:
Aceasta-i mântuirea!

sâmbătă, 24 martie 2012

Ce poţi să-mi dai?


Ce poţi să-mi dai, amar pământ,
Mai mult decât zădărnicie?
Tot ce-mi promiţi sunt vorbe-n vânt!
Eu cred al Domnului Cuvânt
Şi nu renunţ la veşnicie!

Ai tu ceva să-mi dăruieşti,
Mai mult decât o amăgire?
Eu nu vreau glorii pământeşti!
Oricâte îmi făgăduieşti,
Eu nu renunţ la mântuire!

Ce poţi să-mi dai, pământ bătrân,
Mai mult decât deşertăciune?
În faţa ta nu mă închin!
Eu cu Isus vreau să rămân
Şi nu renunţ la rugăciune!

Ai tu ceva ce n-ai primit?
Ai tu ceva să fie-al tău?
De-atâtea ori m-ai amăgit,
Însă de-acum, sunt hotărât:
Eu nu renunţ la Dumnezeu!

Ce poţi să-mi dai, pământ hain
Fără robia ta de moarte?
Pentru o cupă de venin
Şi blestematul tău festin,
Eu nu renunţ la libertate!

Nici pacea ta nu mă încântă,
Promisă fără suferinţă...
Eu nu vreau pacea ta coruptă,
Mai bine sufăr orice luptă
Căci nu renunţ la biruinţă!

Ce poţi să-mi dai, murdară lume,
Mai mult decât o veselie
Ce ţine-un ceas, şi-apoi apune?
Pentru comoara ta de glume,
Eu nu renunţ la curăţie!

Să-mi dăruieşti, tu zici că vrei,
Plăceri şi fericiri sublime...
Dar eşti un hoţ în ochii mei:
Cu-o mână dai, cu alta iei,
Mai bine pleacă de la mine!


25 03 2010

miercuri, 21 martie 2012

Deşertăciuni...


Deşertăciuni, deşertăciuni sunt toate,
Pe-acest pământ îmbătrânit şi rău...
Eu cred că Solomon avea dreptate:
Deşertăciuni, deşertăciuni sunt toate,
Când n-au la temelia lor pe Dumnezeu.

Da, toate sunt numai deşertăciune
Şi goană după vânt, cu gust amar...
Oricât de nobile, oricât de bune,
Da, toate sunt numai deşertăciune,
Când le aşezi pe-al cerului cântar.

Cândva te căţărai spre culmea vieţii,
Erai plin de elan şi fericit...
Cu capul plin de roua dimineţii,
Cândva te căţărai spre culmea vieţii,
Acum cobori şi totul e sfârşit...

Şi nu vezi decât capătul de drum,
Şi, stinse, visele copilăriei...
Ţi-s ochii, parcă-nvăluiţi de fum,
Şi nu vezi decât capătul de drum,
De nu ai perspectiva veşniciei.

De nu-i nici o speranţă mai departe,
Ce mai contează că eşti bun sau rău?
Eu cred că Solomon avea dreptate:
Deşertăciuni, deşertăciuni sunt toate
De nu trăieşte-n tine Dumnezeu!

luni, 19 martie 2012

Mai este un mâine în care să speri!


Când lacrimi fierbinţi în priviri ţi se-adună,
Străpuns de-ntrebări, apăsat de poveri,
Să nu uiţi de Domnul şi mâna Sa bună!
Mai este un mâine în care să speri!

Când zarea ţi-e plină de-un văl ca de moarte,
Şi ziua de azi e mai neagră ca ieri,
Aşteaptă-L pe Domnul, că nu-i prea departe!
Mai este un mâine în care să speri!

Te-aştepţi la lumină şi-i beznă adâncă,
Alergi după pace, şi nu-i nicăieri...
Rămâi pe genunchi şi mai stăruie încă!
Mai este un mâine în care să speri!

Când cerul de plumb plânsul tău nu-l străpunge,
Eşti singur şi trist, copleşit de dureri,
Un singur cuvânt, să trăieşti, îţi ajunge:
Mai este un mâine în care să speri!

Când vezi pe cei răi afişând fericirea,
Iar tu, credincios, chiar deloc nu prosperi,
Nu-ţi pierde nădejdea, ridică-ţi privirea:
Mai este un mâine în care să speri!

De stai cu Isus şi trăieşti prin credinţă,
Oricât de sărac sau lipsit de puteri,
În El, doar în El este-a ta biruinţă!
Mai este un mâine în care să speri!

E timpul grăbit şi ’napoi nu se-ntoarce...
Oricum n-are lumea să-ţi dea mângâieri...
Tu fă-ţi rugăciunea şi culcă-te-n pace!
Mai este un mâine în care să speri!

joi, 8 martie 2012

Altă mamă…


 

Orice pui are o mamă
Şi eu cred că-i foarte bine:
Dacă-i mic, mai mic ca mine
Şi e singur, n-are cine
Să-l înveţe cum să meargă
Sau să zboare-n lumea largă…
Cine lângă el să fie
Când i-e foame
Sau i-e sete,
Sau când plânge că nu ştie…

Uite, am şi eu o mamă
Şi sunt tare fericit:
Are cine să mă certe,
Să mă bată,
Să mă ierte,
Să intre la bănuială
Şi să-mi ceară socoteală
Ca băiatul ei să fie
Între reguli şi principii
Ca-ntr-o neagră puşcărie...
Am o singură scăpare:
Să ascult imediat
Şi să fiu întotdeauna
O bomboană de băiat:
Să am numai note mari,
Să fiu primu-ntre şcolari,
Să mă spăl, să fiu cuminte,
Tocmai bun de pus în ramă!…
Doamne, n-ai putea, din ceruri,
Să-mi trimiţi o altă mamă?

Cum?
Da, ştiu că mă iubeşte:
Dacă ea nu m-ar avea
Ce s-ar face fără mine?
Ce m-aş face fără ea?...
Iar în tot ce vrea şi-mi spune
Cred că-s lucruri foarte bune…

Când se supără, sărmana,
Poate eu sunt vinovat!...
Şi-apoi, dacă-n tihnă, seara,
Când se roagă lângă pat,
Ar avea şi ea motive
Ca să ceară alt băiat?...

Doamne, iartă-mi rugăciunea!...
Dacă stau şi mă gândesc
Cred că nu-i în toată lumea
Mai frumoasă şi mai bună
Altă mamă, s-o iubesc!