Popor advent, fii gata! (După capitolul 4: „Valdenzii”)

Popor advent, eşti gata să-ţi recunoşti strămoşii

Prin văile ascunse, prin Alpii cei înalţi,

Să calci pe-aceleaşi urme, cinstind pe credincioşii

Care-au rămas ca stânca de drepţi şi de curaţi?

Popor advent, eşti gata să duci ca pe-o comoară

Credinţa într-un singur şi sfânt Mijlocitor

Şi cât ar fi de crudă a celor răi ocară

Prin Har ca şi valdenzii să fii biruitor?

Popor advent, eşti gata să n-ai un alt tezaur

Decât Scriptura vie cu adevărul ei

Şi mai presus de lumea cu năluciri de aur

Doar pe Isus să-L cauţi, doar pe Isus să-L vrei?

Popor advent, eşti gata să recunoşti Sabatul

Şi Legea Celui care ţi-aduce fericire,

Să fii şi tu ca munţii ce străjuiesc înaltul,

Puternic în credinţă şi mare în iubire?

Popor advent, eşti gata să-ţi pregăteşti copiii

În spiritul jertfirii urmându-L pe Hristos,

Cuvintele Scripturii mereu cu ei să fie

Pe înţeles citite sau spuse pe de rost?

Popor advent, eşti gata să-ntârzii printre oameni

Cu Biblia ascunsă sub mantia iubirii

Când timpu-i pe sfârşite cu zel aprins să sameni

Frumoasele seminţe ale neprihănirii?

Popor advent, eşti gata ca peste orice vremuri

De luptă şi-ncercare tu să priveşti mai sus,

Pe Adevăr şi Lege să stai şi să nu tremuri

Umblând în siguranţă la braţul lui Isus?

Popor advent, eşti gata când clipa o să vină

Să laşi în urmă totul şi să te-ascunzi în munţi,

Acolo unde zarea e plină de lumină

Şi îngerii cum cântă, de-aproape să-i asculţi?...

Popor advent, eşti gata, când Domnul îţi va cere,

Să-ţi dai ca jertfă viaţa pe rug sau printre lei

Şi-n schimbul celei scurte şi pline de durere,

O alta, minunată şi veşnică să iei?

Popor Advent, mi-e teamă… că încă nu eşti gata,

Că încă ai privirea întoarsă spre pământ…

’Nainte dar, fii gata ca să primeşti răsplata

Şi slava-Mpărăţiei ce vine în curând!