Ce poţi să-mi dai?

Ce poţi să-mi dai, amar pământ,

Mai mult decât zădărnicie?

Tot ce-mi promiţi sunt vorbe-n vânt!

Eu cred al Domnului Cuvânt

Şi nu renunţ la veşnicie!

Ai tu ceva să-mi dăruieşti,

Mai mult decât o amăgire?

Eu nu vreau glorii pământeşti!

Oricâte îmi făgăduieşti,

Eu nu renunţ la mântuire!

Ce poţi să-mi dai, pământ bătrân,

Mai mult decât deşertăciune?

În faţa ta nu mă închin!

Eu cu Isus vreau să rămân

Şi nu renunţ la rugăciune!

Ai tu ceva ce n-ai primit?

Ai tu ceva să fie-al tău?

De-atâtea ori m-ai amăgit,

Însă de-acum, sunt hotărât:

Eu nu renunţ la Dumnezeu!

Ce poţi să-mi dai, pământ hain

Fără robia ta de moarte?

Pentru o cupă de venin

Şi blestematul tău festin,

Eu nu renunţ la libertate!

Nici pacea ta nu mă încântă,

Promisă fără suferinţă...

Eu nu vreau pacea ta coruptă,

Mai bine sufăr orice luptă

Căci nu renunţ la biruinţă!

Ce poţi să-mi dai, murdară lume,

Mai mult decât o veselie

Ce ţine-un ceas, şi-apoi apune?

Pentru comoara ta de glume,

Eu nu renunţ la curăţie!

Să-mi dăruieşti, tu zici că vrei,

Plăceri şi fericiri sublime...

Dar eşti un hoţ în ochii mei:

Cu-o mână dai, cu alta iei,

Mai bine pleacă de la mine!

25 03 2010