Mântuirea

Mântuirea

Să scapi de suferinţă,

De orişice suspin,

De patimi, ce-ameninţă

Al vieţii sfânt destin;

Să scapi de tot ce doare,

De boală şi ruină,

De-această disperare

De care lumea-i plină;

Să nu mai ştii în veci

De groapa neputinţei,

De umbra nopţii reci,

De teama nefiinţei,

De omul rău şi silnic

Ce te loveşte-n spate,

De diavolul, ce zilnic

Te-mpinge în păcate;

Se scapi de-această lume

Şi de nenorocirea

Ce clocoteşte-n spume…

Aceasta-i mântuirea???...

***

Să scapi de lăcomie,

De simţăminte-amare,

De ură şi mândrie,

De dor de răzbunare,

Să scapi de îndoială,

De păcătoasa fire,

De-a inimii răceală

Şi de nemulţumire;

Să nu vorbeşti întruna

De crucea ta şi plânsu-ţi;

Să biruieşti minciuna,

Să scapi de tine însuţi;

Să-i poţi ierta pe alţii

Cum vrei să fii iertat;

Milos să fii cu fraţii,

Să poţi iubi curat;

Să simţi că poţi cuprinde

În braţe, omenirea,

Şi-atunci când ea te vinde:

Aceasta-i mântuirea!