Aşa cum ploaia

Aşa cum ploaia-mbelşugată

Adapă lanul înverzit,

La fel, înviorează, Tată,

Şi glia searbădă, crăpată,

A sufletului meu trudit!

Aşa cum razele de soare

Mângâie cald şi lin pământul,

La fel, cu vocea-Ţi iubitoare

Şi mâna Ta vindecătoare

Atinge-mi sufletul şi gândul!

Aşa cum roua lăcrimează

Petalele de flori în zori,

La fel în ochii mei aşază

Căinţa care-mi luminează

Cărarea vieţii pe sub nori!

Aşa cum prin păduri, izvoare

Înviorează pe-nsetat,

La fel, cu marea Ta-ndurare

Să-mi saturi setea de visare

Şi dorul meu înaripat!

Aşa cum dimineaţa vine

Şi-alungă-mpărăţia nopţii,

Înalţă-Ţi razele divine

Şi-alungă pentru veci din mine

Umbra păcatului şi-a morţii!

Şi vino, Doamne, vino iară,

Aşa precum Ţi-ai dat cuvântul,

Ca ploaia cea de primăvară

Şi-nmoaie brazda, să răsară

Iubirea Ta pe tot pământul!